agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-05 | |
Satul stă proptit pe deal ca o cușmă pe-o ureche,
Lin se clatină copacii în al serii cald amurg, Către lacu-ascuns în vale pârâiașe repezi curg. E o seară cum nu-i alta, un amurg fără pereche. Se-ntorc oile din vale și fug țâncii pe uliță Și începe-a se aude râul laptelui ce curge, Peste tot se înserează și răsare luna dulce, Iar în pasul tău molatic tu te-apropii de portiță. Prin feerica-nserare luna urcă pe-a ei cale, Cântă în apropiere sunet mândru de talangă, Luminat de-o stea cuminte, vântul stă culcat pe-o creangă, Iar tu-n pasul tău energic urci cărarea dinspre vale. Satul doarme-adânc în noapte ca o pasăre-n copac, Eu sub socul de pe deal strâng un dor în brațe goale. Te aștept să vii iubito, simt emoțiile tale, Inima în piept mă-ndeamnă să te chem și iar să tac. Un miros plăcut de soc și lumina albă-a lunii Mă îmbată sub copacul unde eu te-aștept pe tine. Simt o umbră pe aproape care urcă și tot vine. Simt sărut, îmbrățisare și refacerea minunii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate