Pe gânduri porți bijuterii de norme,
Ca sânge bei o zeamă de precepte
Fântână ești, cu apele-nțelepte
Și ciutură de șoapte-aeriforme...
La tine urc pe-a visului meu trepte
Pe glii lumina-n umbre să transforme
La sânul tău, cel de iubiri enorme
Din morbul de-ntuneric să mă-ndrepte...
Că pe morminte-i plin de rost și semne
Și curg tăceri pe-al vieții piemont,
Surâsul tău la tihnă-i să mă-ndemne...
Spre a te scrie stihul mi-este șont
Zadarnic duc cerneală-n zări solemne
Și făuresc enigme-n orizont.