!zilele-n care
epiderma se crapă

lasă văzului orb al lumii
întreaga pădure de mesteceni
toate travaliile
împingându-și sentimentele
în spațiile-lipsă ale omului

miliarde de firișoare albăstrui
oceane în miniatură
pigmentate cu sânge
cu câte o poveste

(eritrocite sub limită!)

pleoapele grele
acoperind pământul
mai-tot-Cerul

nicio mea culpa!

lipsa cronicizată de timp
pierderea în detalii

nespaima!

tu
descoperindu-ți
o frumusețe
care doare

și

trece