LA MORMÂNTUL LUI MIHAI EMINESCU

Știm: zeii n-au morminte, fiind vieți nemuritoare,
La fel și Eminescu: nu-i zeu, ci Poet-Soare!
El ne-a schimbat vorbirea în raze de lumină,
Dând limbii noastre glorii și-o aură divină,

De-aceea, le spun celor ce-i caută mormântul,
Că el s-a smuls din țărnă zburând pe tot Pămăntul,
Ni s-a mutat în cuget, în sânge și-n iubire,
Și ne-a turnat cu vrajă o muzică-n vorbire!

Nu-l căutați zadarnic - el este-n toți Carpații,
În Plaiul Mioritic și-n suflu-ntregii nații.
Pentru că-n chin se stinse, mulți spun că-i sfânt, în cer,
Ori c-a ajuns Luceafăr, pe bolți un juvaer.

Dacă-i așa, în locul dorit spre vizitare,
Găsim doar dulci vibrații ieșind din orice floare,
Din teiul ce se pleacă cu drag și le presară
Peste mulțimi de jerbe de-o frumusețe rară...

În acel loc, din aer, se-aude-un zvon ușor:
Un cor de îngeri cântă „Mai am un singur dor”...
Privighetori din ramuri, cu glas de peruzele,
Răspund duios alături de zeci de păsărele.

Din iarba-nrourată, de lângă crucea sfântă,
Prin scânteieri de rouă, vedem luna răsfrântă
Ce iarăși vălurește pe urmele lui fine
Plecate-n zbor spre codri cu-izvoare cristaline.

Când noi, înfiorați, pășim aici cu stimă,
Trăim o stare-naltă mai mult decât sublimă,
De ziua lui, din criptă-i, țâșnesc, de obicei,
Trei raze tricolore și tainice scântei...

E locul unde geniul și-mpune-a sa minune;
E zona unde-ncepe a lui dimensiune,
Căci Eminescu-i unic al națiunii Pol -
De-aceea, noi românii-l avem ca sfânt simbol !

Glen Ellyn, USA - 16 sept. 2018