Lumea-i plină de îndoieli, are multe fețe,
s-a trezit la realitate adâncul din conștiințe,
dar mulți privesc fără să participe,
spectacolul se desfășoară cu ușile închise.

În scorburi am găsit șerpi și păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar șerpii rămân
și fără precauție nu-ți bagi mâinile.

Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii și păreri năstrușnice
cu fundamente fără conținut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voința e aproape nulă.

Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînțeles.

Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranța că și-n viitor
schimbarea forțată a lucrurilor
va lăsa loc și credinței omului,
în sentimente și artă.