Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupție,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoiește un soare sfâșietor.
Lasă-mi vocea să-și dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceață,
dragă suflet insensibil și încăpățânat,
în această zi, mărturisesc,
tristețea și supărarea mea,
și de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuțit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...