Uneori când soarele apune
Mă întreb de va mai răsări,
Dacă zorii îmi vor mai spune
De acele vise nebune,
Dacă mâine va mai fi.
Și când nu mai am putere
Mă întreb ce îmi lipsește,
Cine-i dincolo de stele,
Cine vede a mea durere,
Cine trupul îmi dorește.
Și atunci mă întorc la tine,
Chiar de-i ziuă sau e noapte,
Chiar de clipele-s puține,
Nu-mi mai pasă ce e mâine,
Mi-e de ajuns să-mi fii aproape.
Sufletul mi-e ca o scară,
Ce se-ntinde până la cer
Și chiar dacă mai coboară,
Câte o treaptă, apoi zboară
Și te trage după el.
Rămâi la mine, rămâi
Lasă inima să îți spună,
Ca în ceasul cel dintâi,
Cum îți va sta la căpătâi
Să simți dragostea cum urlă.
Îmi ești muză, îmi ești și aer
Și chiar dacă îți mai greșesc
Până al vieții mesager,
Va stinge glasul efemer,
Îți voi spune: te iubesc!