creștem lujeri pe verandă
și-n roua dimineții ne ascundem plânsul
când mamele sunt plecate mult prea departe
să ne mai poată alina
ne atârnăm somnul în poala cuminte
acolo poveștile sunt râu
și noaptea nu este niciodată noapte
greierii sunt împărați fără coroane
condurii pot fi probați fără teamă
ne cunoaștem miezul
cum ne cunoaștem sandalele albastre
lăsate în prag
dincolo de perdeaua de nylon
prin care ne trecem degetul
să facem teatru de păpuși
noi - copii în coji de oameni
duși acum prin lume să se facă mari