vorbind metehne, ascultând nimicuri,
orbind de-a fi și-n văz ținând pământul
adânc de zodii nu îți bea cuvântul
ci ospătezi din fruct cu șiretlicuri.

cu pana ce-a căzut din zbor de Sfântul
de întocmești amor să-l pierzi în plicuri
în zări, miresei, cere-i fald de dricuri,
minciuna vieții stinge doar mormântul.

corabia rodirii ți-e epavă,
derive-ți dorm pe ape-n miezul sec
de coajă e sămânța ta bolnavă.

la rădăcina umbrei tale trec
spre infinit paragini și otravă
și clipa-ți este de zadar înec.