agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-28 | |
Mă silesc sâ-l urc pe Eden pe îndrăgostitul înger
Ce-i sclipește-n ochi un fulger din blestemul ceasului, Mă voi pune-n mintea lui și de-i trec sârma ghimpată... Îi port mama-acas-odată, toamna blândă-a versului. Pe un colț de pâine proaspăt aprind turle de biserici, Ele sunt singurii sfetnici, de esti tristă sau e iarnă Sau vei sparge-nchisă-n taină frunzele de porțelan, Lângă fostul pământean, cât e Dumnezeu și toamnă. Mări de-frunze vin la slujba si cu toate-o iau la vale, Rugăciuni purtand basmale ce acoperă pământul, De sub boltă unde Vântul bate îmbrăcat în clopot Și le da iubirea-n clocot și pe fruntea mea argintul. Lupa mea pășind pe brumă, se răsfață ca o Ană, Ea-i zidită într-o toamnă si în șoaptă îmi spunea, Să-mi chem frunzele să-i bea din izvoare istovite, Că-s de astăzi spovedite de o mamă, -a ei și-a mea. Ce sublim ți-alintă Vântul ruga ce-ți urca în șoaptă, Netezindu-i calea dreaptă spre Edenul unui glas, Unde-s singurul rămas ce-a urcat prin ochi, întâi Într,-o toamnă prinsă-n cui, sus pe fruntea unui ceas.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate