E noaptea întunecată
Cu cerul plin de stele,
Iar eu dorm în odaie
Cu gândurile mele.

Mă visez într-o poeniță
Cu multe buburuze
În timp ce dorm cuvântul
Îmi tremură pe buze.

Deodată, văd o lumină
Ce pătrunde-n poeniță
Dinspre pădurea deasă
Apare o fetiță.

Langa ea un cal artistic
Cu mersul legănat
Ș-al ei parfum feeric
Pe loc m-a îmbătat.

Se-apleacă peste mine
Ceva ea imi șoptește
Dar n-apuc să-nțeleg
Căci ceasul mă trezește.