Când soarta s-a îndrăgostit de mine
nu știam nimic despre ea,
mare lucru nu știu nici acum,
eu am gândit toul pe înălțime
ca pe o coloană ce nu se mai termină
și am rămas așa să privesc dezinvolt cerul,
să mă prefac în pământ
cum se spune la învățătura creștină,
dar mi se pare oribil
și nu mă mai gândesc la nimic,
prea mă îmbăt în deșertăciune
și nu beau un vin ca omul
care-și scuipă-n sân,
să nu-l vadă moartea
căzut în letargie spirutuală.