steaua mea veghează cerne vise peste mine
e noapte târziu dar nu pot să adorm
gândul ce suspină în poem îl transform
cu ochii plânși nutresc armonii divine

pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
lacrimi și regrete le arunc în valuri
lumini pătrund în mine calde voaluri
sfătuindu-mi inima și sufletul cu șoapte

îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrimile lor se pierd în emisferă
nostalgii universale în mine se transferă
timpul meu se întregește cu versuri mișcătoare

nemurirea slovelor sufletul preferă
chiar dacă în lume toate sun pieritoare