Văluri de valuri cad dincolo de tot ce este nevăzut -
Cuprins în necuprins și uitat în amintire
Este tot ce dispare din gând precum sunt șterse vitraliile.
Flacăra așteaptă arzând tot ce nu a ars cenușa. Și pâlpâie.
Iar timpul trece prin mâine de parc-ar fi fost ieri. Și tresare.
Ceasurile de la mână sunt cătușele timpului. Și ne strâng.
Din palme împreunate se scurg coloane de apă. Și se roagă spre cer.
Pe vârtej de nisip călcăm ca și cum pașii noștri n-ar lăsa urme. Și dispar.
Iar noi căpătăm forma frigului.