au sădit salcâmi peste tot, pentru flori
și lemn magic și pentru albine
unii îi taie, îi ard - blestemul salcâmilor
nu îi urmărește ci îi transformă

în negrii sub pleoape, gemeni ai fricii
și frica de minune, ca într-o cuprindere
vrăjită de amintirea umedă a
unui orgasm

nici surâsurile, monede aruncate pe spate
în luciul fântânilor care promit
fericirea în schimbul metalului
lucitor spre soare

nu spală blestemul șoptit
continuu din roșul jăratec
de salcâm