scânteia răsărită din fremătarea pură
aprinde focul sacru în care ard regrete
zborul peste hăuri alături de egrete
desparte norii vibrează în nervură

vântul adie-n mine ramuri de poeme
sunt soră cu arțarul din codrul de munte
luminile toamnei mă mângâie pe frunte
razele-mi topesc sub scoarță blesteme

mă entuziasmez între cuvinte tandre
cu forța iubirii trec și prin ziduri
cu fardul auriu acopăr riduri
mi-am colorat surâsul îl așez în cadre

e toamnă în mine e toamnă în gânduri
e înțelepciune-n pagina cu rânduri