te simt de parcă ai fi un țipăt
din larma asta universală
rupt cumva în două șoapte
ca atunci când luna eliberează soarele
după o eclipsă totală
ori precum dublează pictorii lumina
cu o tușă de întuneric

te simt ca pe o împreunare decentă
între un fulger tubular
și disperarea din ochii unei căprioare
condamnată la moarte prin sfâșiere
de o haită flămândă de pui de lup

pe când eu fluier ca un începător
într-o biserică de aer și stele
ca și cum din cer mi-ai tot veni
ca un răspuns la o rugă de netot
scăpat din dogmă