Ochii mei te acoperă-n petale de flori multicolore,
Te-nvăluie în razele amurgului de aur orbitor
Și te înalță între norii care mângâie orizontul înflăcărat
Transformându-te într-o icoană ce absoarbe tot cosmosul,
Fulgerându-mi aura iubirii dorind în van a străluci ca tine...
Brizele și alizeele calde venind dinspre sclipirile tale
Mi te aduc transfigurată pe aripi de legende;
Vibrațiile calme mi se tulbură, bătăile inimii îmi devin muzică,
Dorul de tine explodează într-un zbor înalt,
Iar apusul devine un răsărit perpetuu.
- Iubește-mă ! - a strigat clocotul misterios al ființei mele
Cutremurând luminile curcubeielor de lacrimi.
Tăcerile devin săgeți cu ținte vitale
Ascunse în armonii transfigurate în cascade invizibile.
Chemările încearcă să spargă barierele îndepărtărilor tale,
Căci le rostesc cu tunetul gândurilor penetrabile
Către numele tău în care descopăr portaluri deschise.
De aceea, te chem din nou să mă auzi
Și să decoperi cum iubirea poate mișca soarele și toate stelele!
Sângele meu, ca un ocean pulsând și vălurind speranțe,
Îți mână spre țărmurile mele corabia inimii tale plutind în derivă;
Sufletul din mine, ca o cometă cu străluciri de înger,
Îți anulează rătăcirile, mutând vârful Olympului peste Everest,
Așezându-te acolo pe un tron în formă de inimă vie,
Împletită din toate odele de iubire ale lumii,
Un tron cu trepte infinite de rime calde
Care cresc și tot cresc,
Fiind de acum sigur că nicio muză din câte au fost vreodată
Nu a fost înălțată spre cerurile Poeziei
Mai sus decât tine...

GLEN ELLYN, 9 oct. 2018