mereu mi se întâmplă astăzi,
un acum crește-n corola fiecărei clipe
în interiorul acestei existențe de sânge,
nu că Dincolo ar fi altfel
tot clipa
nuntește-n orizonturi de piatră
demiurgul turmentat
de sine și șoaptă

pâinea lutului tău, femeie,
mi-a frăgezit cuvintele,
buzele și zâmbetul înclinat ușor
către nemurire;
să nu-mi naști prunc de stele și nopți...!
în rest totul și-n totul, de poți,
să-mi poarte a lutului bezne
din mâine și ieri să-mi faci roți
în loc de glezne