Nouă secole prin minte mi-au cântat a lor durere,
Nouă spade în tăcere mi-am legat de brațe strâns,
Cerul îmi pufnește-n plâns și apoi milos ne cere:
,,Cavaleri din nouă sfere, liniște, doarme Iisus!"

Lângă El e-o pelegrină toată-n marmură-nvelită,
Pasăre adăpostită sub trei crini sculptați pe cheie,
Ce-i deschide o moschee și-a ei inimă ursită
Că-i de mine bântuită până îmi va fi femeie.

Iau din fiecare spadă trei îmbrățișări fraterne,
Le așez pe nouă perne cum făcea cu tine mama,
Să-ți înduioșeze lama și când liniștea s-așterne,
Ca și focul peste lemne, ne va adormi și karma.

Multe secole, iubire, am fost lup lângă o Cruce,
Taina ei încă seduce nouă răni îndrăgostite
Încă-n marmură cioplite și acasă le voi duce,
Să le ungă versul dulce scris pe palmele sfințite.

Tu să mă ajuți, femeie, că sunt tare greu de dus
Și la sânul tău ascuns, de calci frunzele-n picioare,
Strigă-le cât poți mai tare ,,Liniște, doarme Isus!"
Să te-audă Cel de Sus și-apoi du-mă la culcare.