vânez extazul, nu apelez la drog
știu fericirea vine în forme diverse
întâi mă liniștesc apoi mă rog
ploi de lumină în mine să se verse.

de când mă știu cu lumini mă hrănesc
pâinea sufletului coaptă pe vatră
o împart cu lumea pe care-o iubesc
cu care versific tăcerea de piatră.

doi porumbei poposesc la fereastră
cu iubirea lor s-au unit pe viață
ei sunt simbolul la dragostea noastră
la odiseea păcii sunt pură prefață.

poartă sub aripi frenezia albastră
cu care destramă norii de ceață.