Uită-mă printre arbori de dimineți
în începutul acesta de întrebare
lăuntric eram doi...
într-o coajă de unu
biciuim cu poezii
spinarea mirării...
taina se șterge greu
din văzul cu viciu de lacrimi
tăcerea miroase metalic a timp...
preacuvântul tăcea o lumină
cu umbra-n brâu de păcat
din acolo prunci mușcau fruct a fi...
în rest toate se ghemuiau la ușă
așteptând să intre la noi
în biserici...