citesc printre rânduri
în cartea inimii gânduri

pășesc printre vânturi
și frunze ucise de cânturi

aleea din parc goală
ploaia curgând ca o smoală

culeg amintiri anotimpuri
și iepurii verii pe câmpuri

pe coridoare de toamnă
între copaci ce condamnă

ascult o sentință la viață
și ziua se pierde în ceață

nu e târziu să mă nasc
când turme de vise mă pasc

din toamnă e ultima zi
când ploua în inimi pustii.