Și vine o vreme când vorbele tac și florile mor
Nimic nu ne mai adună ca pe vremuri în ciorchini de șoapte
Cade între noi un frig polar în toiul verii
Îmbrățișarea ta iubito e un șarpe viclean care mă sufocă
Privirile tale sunt cuțite pline de venin înfipte mișelește în spate
Râsul tău e horcăitul unui muribund singur în azilul visurilor deșarte
Ne-am mințit atât de mult încât au crăpat toate speranțele fecioare
Copilul nostru nenăscut a murit înainte să vină la lumină
Eu am crezut că ești o pasăre curcubeu pe cerul vieții mele
Tu ai crezut că sunt minotaurul corabiei tale
În fapt ne-am dovedit a fi niște eunuci la poarta neputinței
Cade despărțirea între noi ca lama unui cuțit aspru
Toamna ne-a îngălbenit povestea de iubire
Și a supt seva de fantastic din venele noastre îmbătrânite