În cimitirul iubirilor mele
toate crucile sunt pentru cele plecate, dar încă rămase vii.
Șoaptele dulci din ecoul trădărilor tacite
deveniseră ramuri de cactus cu flori otrăvite.
Voluptățile fructului oprit acopereau cu puf de mucegai moale
sârma ghimpată din realitatea invizibilă.
Undele neprihănirii se tulburaseră cu funigini întunecate,
iar drumurile drepte spre inimi cu străluciri fascinante
s-au zigzagat, s-au surpat și s-au umplut cu mâzgă cleioasă.
Atunci lacrimile, din antidoturi spontane, au devenit brize de eliberare;
disperările au căpătat aripi albastre împuternicite de stranii mistere.
Legile gravitației ce mă înțepeneau în neputințe,
s-au transformat deodată în puteri înalte, greu de înțeles,
din ele mi s-a arătat, ca prin miracol, noul orizont, cel adevărat,
de care nici nu știam că există și în care îmi încredițez acum toate zborurile
propulsate de furtuna razelor unei inimi noi, de neînvins!

GLEN ELLYN, USA - 22 oct. 2018