tăcerea mușca din noapte ca dintr-o bucată de pâine traiul
omul era undeva între
fachirii văzului miop
apoi dimineața suia din cafeaua ta cu lapte
omul era tot acolo și parcă un altul
îi ștergea de pe ochi respirația visului

în cafeaua ta cu lapte se odihnește pruncia soarelui
se oglindea acolo și tenebră câtva
cât să nu se întâmple uitare
orbi de flăcări de-ntuneric
în vise iar
apoi iar
cafeaua ta cu lapte