Mormânt adie, vânt de semn prin țară
Zvonind de ghețuri grea îmbrățișare;
E încă raza-n caldă-nfățișare,
De puntea asta mulți se agățară...
Sub stinghie secunda-i vis de soare
La umblet vremea-n inimi e sprințară
Podețe de lumină ființară
Pe chipul tău, zăpezi ce veșnic are.
Rechemi tăciuni la ceas de-așa posadă,
De hram în sobă uneltind copac,
Sub sabie, grumaz de frig să cadă.
Pe culmi de liniște va ninge-opac
Iar prin văzduh oșteni de alb sub spadă
S-or aduna-n tăceri ce zări desfac...