În noaptea care pleacă la apus
Iubito,tot ce-a fost de spus,ți-am spus,
Dar am uitat și-i lucru nefiresc,
Să-ți spun încă odată,te iubesc.

Din atâta forfotă amară
E umed, plouă mărunt afară,
Mă doare clipa ochilor căprui
Goana anilor ce trec, mă nărui.

Fără să vezi că-mi pare totuși rău
Am poposit mai des la patul tău
Și gândurile nu mă mai slăbesc,
Să îți șoptesc într-una te iubesc.

Și nu găsesc mai de preț ofrandă,
Amândoi să citim în verandă
Ca-n trecut, poeme de iubire
Păstrate neșterse-n amintire.