dacă eviți să pui întrebări, ești scutit de minciuni.
pe străzi
șobolanii știu mai mult decât mine
ce se întâmplă cu soarta iubirii noastre-
o femeie care plânge ușor.

îmi păstrez o gură de aer
după cum arăți, se vede că ai un secret
personal
nu știu cât mă va costa faptul de a rămâne acasă,
locul în care te ghemuiești și aștepți moartea
să-ți întindă o cursă -
zâmbetul unui om înainte să afle că Isus și-a dat viața
și pentru alții,
îmi numeri rănile,
imaginația ta mă dezbracă
de gustul mierii îndoite cu whisky -
sugestie subtilă că viciul este prietenul loial și
legal,
iubim băutura și dialectul acestei conversații pacifiste,
mă recunosc în sufletul tău ros de îndoieli,
frumusețea îmi pare amanta inconștientă
de cine o dorește mai mult,
dragostea naște un nou anotimp în carnea mea înghețată,
sfârșituri de basme lasă
miresme pentru memoria lumii,
fiecare sărut conține explozibil și îndemnul
nu trage!

voiam să mă iubești de parcă n-aș fi eu cel care nu se mai satură,
cel căruia îi trebuie atât de puțin ca multul să devină insuficient
eram invidios.
precursorii mei chimici făceau cuvintele să se lichefieze
precum organele atinse de viruși,
ca printr-un geam murdar încercam să ascund soarele
de cei mai buni decât mine.

nimic nu m-a împiedicat să te cred,
acum tu păreai speriată.