artă e atunci când
îl poți privi pe dumnezeu în ochi
și coboară privirea.
te-am dezbrăcat până la sânge
ca să te găsesc descusută în suflet.

pot să sting liniștit lampa de noapte
înăuntrul meu s-au aprins brichetele
ca la un concert rock
la care se cere bis dar nu se dă.
te-am atins fără să te cunosc cu adevărat
e un alt caz clasic de dispariții misterioase
pe care n-am reușit să îl rezolv.

e normal să mă doară splina după fiecare treaptă
știu că și așa nu ajung la etaj.
e doar o luptă sub o lupă care face totul complex.
moliile se roagă să mai fie fluturi în stomac
dar de câte ori să joc aceeași mână de tarot
ca să îmi iasă viitorul ca la carte.

la o petrecere mi-ai dat să mușc
un sfert din tinerețea ta și încă mă mai ia.
altă jumătate sparge suflete cu picamărul
iar eu aud poezie.
drumurile nu duc nicăieri
de când te-ai șters pe picioare de bărbatul tău
dar ultimele noaste momente
încă mă izbesc picur cu picur
dacă scot limba.

✦

defectele mele făceau dragoste
cu defectele tale înainte să ne iubim
ca să mă țină mai mult/ că să ne țină pe viață.
două palme se întâlnesc acum
într-o rugăciune din care abia mai revin:
doamne fie-ți milă
de mă calcă cu bocancii pe degete
când mă țin de o femeie ca de marginea prăpastiei.

mi se întoarce stomacul pe dos
ca într-o mașină whirlpool
care îți spală rufele în public.
ieși la agățat pe sârma dintre
mai multe fetishuri fresh
dar ce treabă am eu
să mă amestec cu toate după-amiezile
în care intri în gândul altcuiva.

am proiectat un cămin în cineva la care țin
numai că zidarul nu știa să astupe golurile din noi.
toamna îmbracă în aur încins plecarea ta
și-mi tremură mâna rău
când dau să rostorn idolul dar așa era scris.
mă ssstrigă șarpele ascuns
într-o îmbrățișare de adio care sufocă
ca beteala de pe ultimul brad
pe care îl voi mai împodobi vreodată.

închid ochii când sunt sigur că mi-a ajuns.
până la urmă
moartea este însăși o operă de artă
un cerc închis perfect
la capătul unui om.