casa vine undeva
în prelungirea ta
locul acela al întâlnirii se naște
pe nevăzute într-o dimineață când
Mama îi spune Tatei: avem o fetiță!
intri în el ca-ntr-un al doilea uter

casa e surâsul tău/ agonia extatică
exercițiul la sol pentru lansarea spectaculoasă
mirosul pielii insinuate între tine și restul
cafeaua dată în foc
nervii care-ți tremură fața
străina cu ochi din sticlă măriți
de-atâta privit/ de-atâta așteptare
bucata din tine pe care când ești nevoit să o rupi
străzile dezvelesc sângele/ capitulează-n asfalt

tu vii undeva
în prelungirea casei
brațele tale încă poartă amprenta
chipul de var al morții amânate

ceilalți trec
[un fum se împrăștie ca un suflet intempestiv ieșit din trup]
câteodată ancorează/ deschid ferestre
acoperă praguri/ lasă un umăr
găuri multe/ o întrebare
semne doar uneori descifrate