Mă bântuie amintiri, siropuri parfumate din copilărie
Alerg să-mi văd casa părintească caldă ca un cocon
Întâlnesc doar timpul bătrân zbârcit pe față
Nu mai e nimeni pe străzile din mintea mea
Nici eu nu mai sunt condor pe cerul cutezanței
O întâlnire cosmică ratată lamentabil
Am venit amândoi dar nu ne-am recunoscut
Ne privim, doi anacronici înfuriați pe lume
Vrem să ne exterminăm din jenă
Două eu-uri din alte epoci
Ceasurile au limbile tăiate de vreme
Eu nu mai sunt copilul cu ochi căprui și părul creț
Ea nu mai e casa vie cu pereți albi și tavane înalte