bună dimineața
am spus dimineții care se
furișase tiptil în odaie
odată cu o rază de soare
îmbrăcată cu o rază de soare
mi-am scuturat visele
din minte
și-am revenit cu picioarele pe
pământ
îmi făceam griji că nu
voi mai găsi pământul
pe care să alerge spre servici
picioarele
dar totul era la fel
la fel ca ieri și ca mâine
doar cafeaua mă aștepta
s-o confecționez din praful
negru
și s-o sorb cum sorbi din
viață în fiecare zi
cu aceeași poftă
uneori însă m-am ales cu
indigestie
când am înghițit prea multe
sau prea mult
dar azi e o zi în care
nu mă las indispusă de nimic
din nimic îmi construiesc o
speranță
și mă las dusă de ea
undeva departe.