pe camion scria “ live animals”

mergeam în spatele lui și eu la fel ca o ființă dusă înspre pieire

de către drumul sinucigaș

pe mâna stângă aveam tatuat

infernul s-a dezlănțuit

pe mâna dreaptă

orbul a acceptat să vadă

două mâini care ștergeau aburii de pe parbriz ca pe niște lacrimi fără

început sau sfârșit

nopțile acelea rămân neșterse din amintirea mea

când trăiam la marginea unui ghetou și-i spuneam mamei,

mamă, ești o femeie atât de frumoasă,

dar nu era mama mea

de aceea mi-am tatuat și sufletul și-mi zicea

nu mama o să găsească pe cineva care o să scrie o carte

despre povestea vieții noastre

ci eu / care urmăream camionul cu animale încă vii

și încercam să le scap de la moarte

întinzând mâinile tatuate cu greu de parcă aș fi avut pe brațe cătușe

/

e doar îndrăgostit până la sânge de tot ce i se pare că ești tu

mi-ai spus în aseara anterioară. vorbeam despre dumnezeu,

dumnezeu ce ne-a prins într-o plasă de păianjen atât de subțire

încât și corpurile nostre

păreau străvezii

părea că cineva se uită la noi de pe marginea drumului

vedeam totul în negru și o singură siluetă luminată,

atunci am fost sigură că aceea este adevărata mea mamă

dumnezeu a ucis-o ca și cum ar fi împușcat

o căprioară în desișul unei păduri însorite și verzi

/

acum îmi scot cătușele de la mâini și mă las liberă gândurilor

& las liber volanul

mă las liberă în spatele animalelor încă vii

și aștept să văd când se va hotărî să mă ucidă și pe mine

eu, o căprioară trecând prin fața unei mașini cu viteză

&

încă îmi văd ochii mari și speriați / ca două lacuri negre în care

farurile mele își descarcă lumina strălucitoare & gravă.