Mă întrebam, dacă am fi față-n față, da, noi doi, ca doi iubiți
Am fi ca la un proces penal, cine pe cine a lezat, care e prejudiciul
Cine e victima, cine trebuie pedepsit, ne-am apleca unul în fața altuia
Cu reverența pe care o facem în fața idealurilor, știi, idealurile sunt
Chestiile alea mici pe care tot încerci să le prinzi în ace
Atunci când te grăbești la prima întâlnire, un fel de vise mofturoase
Care nu vor să stea prinse de corp și tot cad și iar încerci, până devine rușinos
Un fel de broșe sclipitoare pe care le punem la vedere și care spun tacit
Uite ce bogății am eu, și tu deja să fii pierdut în livezile mele de la țară
În care roiesc insecte și tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere
Și ține de foame, și uite așa începem să servim acestui basm zi de zi
Din carnea noastră aureolată, îi ducem hrană pe ascuns ca unui prizonier
Din Alcatraz, pentru că, nu? Idealurile se urmează pe ascuns, în tăcere
Nimeni nu trebuie să știe de ele, e ca și cum am face o fărădelege și la final
Am reuși să ne îmbogățim brusc, mă întrebam, dacă am fi față-n față
Da, noi doi, ca doi iubiți și am substitui tăcerea acestor versuri
În mine ar începe să lumineze un far în direcția ta: Pământ!