Doctorul privește prin lupa șarpelui în sângele meu
Atunci mi-am dat seama că toate drumurile au un sfârșit
Un punct de reflexie, o viziune, o piatră filozofală
Ce-a fost, ce este și ce va fi
Am cărat poveri uriașe pe munți de nisip
Niciodată cu gândul la mine totul pentru ceilalți
Nu am pregetat să mă risipesc în războaiele altora
Amintirea unui val ce lovește țărmul și se retrage
Necunoscut, inutil și fără glorie
Toată viață mea s-a strâns într-un punct
Trecutul și viitorul se lovesc metalic de prezent
Și nu mai e timp de trăit ce a fost până acum
Ziua de mâine e mai scurtă dar e mai suavă
E toată a mea și sunt tot al ei pătruns de adevăr
Vreau să trăiesc adânc până la prăsele
Să nu mai pierd nimic din tot restul
Mirosuri, gusturi, călătorii pe corăbii de exploratori
Un marinar pe catargul dragostei de viață
Fluturând steagul omului ce tocmai a înțeles
Cum se vede lumea din cealaltă parte a ei
Mai e un pic, mai e puțin, mai e un univers