Mai zilele trecute mă uitam la mine
Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire
Pe față mi-au crescut niște munți
Ochii mi se scufundă în văi adânci
Singur, nasul a rămas un far de veghe
Între urechile clăpăuge aripi de avion
Vântul tinereții a șlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au văzut ochii celor duși
Rămași doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata să-și ia zborul cu primul viscol
Mă simt un fel de Sfinx nostalgic și îndrăgostit
Gata să cheltui ultima speranță din buzunar
Să văd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce știu să capăt tot ce vine
Cu sufletul mare și cald aburind pe masă
Fără să aștept rest sau iluzii fleșcăite
Mă grăbesc căci astăzi știu să pipăi pendula
Vreau să mă bucur deplin pierdut de tot
…..
Cam așa gândeam eu uitându-mă la mine