*
iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în liniște
când orașul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcați în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*
suntem coșurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.

*
ne ascundem în mașini și străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârșitul drumului și al visului.

*
crezi că dumnezeu te iubește până la capăt,
dar nu.

*

noi, oamenii de fum nu avem niciodată liniște
nici măcar iarna
când totul se destramă și totul îngheață
la loc.

*
niște stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăți.

*
niște fulgi
care

cad

și cad

atingând pământul moale și cald.