În timp ce îmi deplâng
veștejirea zilelor mele
Ea cu ochii în lacrimi
îmi spune povestea
Calului alb
cel care a înfruntat
toate urgisirile
în pofida piedicilor
și a vremurilor de restriște.

Basmul Ei
se schimbă-n alinare
când calul alb din poveste
îl văd transformându-se
în făptura celei care-mi poartă
grija Ei afectuoasă
față de zilele
și nopțile mele
tulburate de neliniști
și neodihnă.

***

Istovită de frământările mele
blânda făptură ațipește…

ÃŽn visul ei
eu ceață fiind
mă preschimb în picătură de rouă
alunecată pe un fir de lăcrimioară
așezată pe a ei pernă albă.