încă ne odihneam
pe o geană de soare
nu știam dacă aud clipocit de izvoare
sau chicotitul tău
la marginea fierbinte
a nopții de fecioare

lumea nu ne mai vroia
și ziua se fărâmița în roșiatice umbre
agățându-se printre arbori
de mătăsuri sumbre,
întârziind o noapte de cireșe amare
pe care o așteptam amândoi cu
buzele aprinse,
cu înverșunare

și nu mai știam
dacă aud nemișcări de ape
ori clinchet de zâne
și nici amurgul pe trupuri
din ce parte vine