aș fi vrut să te ating
dar mâna parcă-mi căzuse
tăcută prin iarbă
apoi
aș fi vrut să te-ajung
dar poteca se bifurca mereu
în două destine diferite
aș fi vrut să țip din mijlocul deșertului
după tine
dar nici eu nu mă mai auzeam
când strigam
depărtarea să se oprească puțin
pe marginea drumului

aș fi vrut să te caut până în
în singurătatea ființei mele
dar nu te mai zăream
nici în somnul rubiniu
al vinului

aș fi vrut să te uit
cu demnitate
dar mințile îmi rătăceau
pe drumuri încrucișate
de nălucirea nebunilor