Emoții, mandarine, îți șoptesc...
Lumina mea are ochi senini,
Cu norii se joacă în portofel,
Banca noastră a rămas la fel de verde.
Îți recunosc pașii,
În gândurile mele
Nu ajungem deloc la stele,
Ci dormim în praf cărămiziu...
De ziua ta am închiriat o trăsură,
Vizitiul spunea mereu:"Roata e perfectă,
poșeta e defectă, mai bine mergi pe jos!"
Nu l-am ascultat, voiam doar
Să-ți culeg niște flori de zăpadă,
Ascunse de ochii lumii
Ce crede în încălzire globală.
Liniște, riduri, cred că am realizat
Că albul doare și transformă
Un armăsar în simplă gloabă,
Doi.....în rob și roabă!
Eu nu o să-ți fac poze, știi,
Îți fac portret în mintea mea.
Mă duc să uit, băncile gri,
Tu rămâi roua dimineața!