M-am trezit și eu să înfloresc în toamna târzie

Aproape de înghețul profund al gerului final

Viața nu e decât un bob de nisip fluid

În curgerea din clepsidra timpului veșnic

Nu e nimic dincolo pentru că totul e aici

Dacă ai ochi de vrăjitor nebun să pătrunzi

Din frunze putrede se naște o nouă generație

La ce bun atâta disperare mistuitoare

Când totul e un cerc obositor de perfect

Suntem aici legați cu aburul din morții noștri

Într-o hora mistică învârtită neîncetat

Abia asta e mare și adevărata disperare