Viața asta nu m-ascultă și nici pana nu-mi mai scrie
Nici chiar El încă nu știe, de ce mă trezesc strigând
Disperat ca rândunica când zboară în cerc pe coală
După-o pată de cerneală să-ți ucidă moartea-n gând.

De visezi c-am sa te plâng o să îmblânzesc o vorbă
S-arzi ca lemnele în sobă multe răni din codrul tău.
Hai trezește-te iubire, nu sunt sfânt și nici gropar
Să-ti fiu brad în vers măcar, cât m-o ține Dumnezeu.

Mă dau pe un pumn de-arginți să ridic din ei un rai
N-ai să mori ca să mă ai, o să-ți fiu o cruce-ntoarsă
Să mă-mpodobești ca bradul până la sfârșitul lumii
Oglindită-n ochii mumii, dacă-ai să mă duci acasă.

N-am să te mai las vreodată unde n-am sa fiu și eu
Chiar de nu vrea Dumnezeu, voi decide-n locul lui
Îi cobor sfinții-n pădure și-apoi îi transform în lupi
Iar icoanele-i fac stupi, să-i bem mierea cerului.

Noaptea să-ți recit pe munte toate tainele din lume
Să le dăm de n-au un nume asemănator cu-al tău
Să-ți ucid un Minotaur, din oricare vers și visuri
Și oricare-adânci abisuri când mi-e dor să fiu Tezeu.