aveam puțin răgaz în nopțile lungi
să facem o introspecție în iernile adunate
aprig în noi,

fulgi de nea neopriți,
tăcuți și gânditori în înaltul lor,
alteori vioi,
ca niște miei și iezi
cădeau din cer,
o noapte pentru tine, o noapte pentru mine,
spuneai tu când împărțeam un pat
în mod egal,
nu știu,
cearceafurile erau prea imaculate
ori ne iubeam
pe niște scânduri de zăpadă,

odată te iubeam eu,
odată mă iubeai tu,

nu mai țin minte,
doar nopțile albe le mai știu,
când număram mieii și iezii și iernile lungi,
adunate aprig
în noi.