Cum mai arăți măicuță blândă?
Poate albită și mai scundă,
Mai înțeleaptă, mai plăpândă...
Și-aș vrea s-ajung într-o secundă,
Să-mi treacă dorul ce mă doare,
Acum, în prag de sărbătoare.


Cum mai arăți? Poate mai tristă,
Și bolnăvioară...stând pe prispă
Poate îngâni o doină veche,
Privind cățeii în pereche,
Ce șed lipiți cu duioșie,
Să ai și tu, tovărășie...


Cum mai arăți mamă duioasă?
Aș vrea să zbor până acasă,
Să văd ograda și grădina...
Să știi măicuță, eu port vina
Că mi-am dorit s-ajung departe,
Însă speranțele-s deșarte...


Ce straie porți mamă iubită,
Tot vesta veche, ponosită,
Ce-o croșetai când eram mică?
Mai porți miros de levănțică?
Mai porți aleanul ce mă doare,
Mai porți în gânduri frământare?

Cum mai arăți măicuță blândă?
Poate de dorul meu, mai scundă...