cotropită sfârtecată de cei șapte
ochi
care cutrieră pământul
unde mă voi ascunde

când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns
diamante șlefuite montate în
coarnele vițelului de aur la poalele muntelui horeb

oare mă voi înfășura cu ghirlande de crăciun
sau foi de viță pentru sărmăluțe
ornate cu leru-i ler

nici întreg muntele athos nu mă va acoperi dacă
nu-mi găsesc punctul de sprijin în
piatra ajunsă în capul unghiului (fără mână de om)
cea aruncată de zidari