atârnă-n fereastră greoi cimitirul
și iarna se scurge pe cruci
e cald înăuntru se-ncinge delirul
tu noapte tu iarăși aduci
lumini luminând pe acei din departe
sau tot ce din ei a rămas
electrice raze de veghe la moarte
pătrund și prin mine au glas

în noapte în noapte se-aruncă lumină
pe scena cu-actori obosiți
nici măști nici discursuri nu-s după cortină
ci oase și viermi fericiți