nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,

vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,

te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,

ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,

până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.