agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-07 | |
Eu mă îndepărtez şi cad în mine,
Mă reaşez pe jilţul sufletesc, Afară plouă-ntruna cu rubine Şi-nvăţ cu mine însămi să vorbesc. La stânga am cristelniţi ruginite – Asceţii mei, odată, se rugau Pentru păcatele nebănuite Ale celor ce au şi parcă n-au. La dreapta mi se-aşază porumbelul, Mai gri ca albul ce era odat’, În față, oaia îmi desface mielul De blana înnegrită de-mpărat. Şi ştiu că stau cu spatele spre tine, Dar nu mi-e teamă, pot să te ignor, Pentru că sunt născută din rubine Ce ard înflăcărate până mor. Nu-mi este teamă de-al tău întuneric, Pe care pot să-l luminez, privind În ochii tăi diavolești, de cleric, Cu tot ce eu am învățat fiind. Podoabele de fier mă ţin legată De jilţul de pe care-mpărăţesc Şi-oricât aș fi acum de-ngreunată, Eu tot mai mult pe mine mă iubesc. * Şi, dintr-un întuneric nesfârșit, Zvâcnirea lui a fost cumva fatală, Lumina din rubine m-a ferit, Iar el s-a destrămat la mine-n poală. Sărmane înger negru, inutil, Să crezi că pot să-ţi fiu a casei uşă? Acum chiar şi umilul e umil, Când văd cum arzi în flăcări şi cenușă! Sărmane înger negru şi naiv, Pesemne ai jucat jocul greşit, Pentru că mie-n loc de incisiv Îmi crește numai dinte de granit. Esența îți absorb ca pe-o licoare, Să te absorb pentru o veşnicie Şi-n suflet îmi va crește-o altă floare, Cu frunza şi petala rubinie. * Acum, pe jilţul meu, e pace iar Şi albu-i tot mai alb de porumbel, Iar oaia îmi aduce azi în dar Blana-nnegrită de la vechiul miel. Podoabele de fier s-au desfăcut, S-au preschimbat în păsări călătoare: Pe una am trimis-o în trecut, Să-mi fie-n asfinţit rază de soare, Pe alta am încălecat, zâmbind, Cu braţele am prins-o ca-ntr-o chingă Şi-n zborul ei am tot zburat, iubind, Lăsând iubirea, veșnic, să învingă. 10 septembrie 2016, Constanţa
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate